Orice Femeie Merită să Aibă Reușite în Sănătate, Relații și Antreprenoriat
Acest articol reda cuvintele lui David Stewart Ph.D., in legatura cu posibilele controverse dintre cele 3 Scoli majore de Aromaterapie:
Diferitele moduri de administrare a uleiurilor esentiale au dat nastere la trei Scoli majore de Aromaterapie.
Scoala Germana pune accentul pe inhalare, ca fiind cel mai bun mod de a primi beneficiile uleiurilor esentiale. Inhalarea pune moleculele de ulei direct in fluxul sanguin prin alveolele plamanilor, si de asemenea, direct la creier prin nervii olfactivi care sunt conectati la creierul central.
Scoala Britanica accentueaza masajul cu uleiuri purtatoare neutre ce contin 2-5% uleiuri esentiale, ca fiind cea mai buna practica a aromaterapiei. In Scoala Britanica, pielea este organul principal de absorbtie a uleiurilor esentiale aplicate si diluate in concentratii scazute.
Scoala Franceza accentueaza administrarea uleiurilor esentiale pe cale orala, dar, in practica, folosesc toate cele patru metode de administrare, inclusiv uleiurile aplicate pur (nediluate) pe piele. In realitate, toate cele patru moduri sunt valabile, fiecare cu avantajele si dezavantajele lor.
In cazuri rare, apartinatorii scolii franceze pot administra, de asemenea, uleiuri esentiale direct in tesuturile vii, prin injectii hipodermice, ca in cazul anumitor tumori canceroase. Insa acest lucru este rezervat doar pentru medici licentiati.
Cel mai bun mod de a optimiza beneficiile uleiurilor aromatice este de a fi deschis pentru administrarea acestora pe oricare si toate caile – prin nas / inhalare, piele / masaje, gura / ingestie, intestine, rect, si / sau vagin – in functie de situatie. Aceasta este ceea ce recomandam.
Aceasta este ceea ce… cei mai importanti aromaterapeutii ai lumii recomanda – inclusiv autoritati, cum ar fi D. Gary Young, N. D. si Terry Friedman, M. D. din Statele Unite, Kurt Schnaubelt, Ph D. din Germania, si Daniel Penoel, M. D., din Franta.
3 scoli de aromaterapie
In ceea ce priveste aromaterapia in Statele Unite si Canada, doar Scoala Franceza si Britanica predomina.
Daca nu sunteti profund implicati in aromaterapia americana, sau sunteti implicati doar de o perioada scurta de timp, este posibil sa nu fiti constient de concurenta dintre scolile britanice si franceze, din intreaga lume.
Pentru a intelege natura conflictului, unele explicatii sunt necesare. Aceasta va va ajuta sa intelegeti de ce exista unele contradictii intre cartile din diferite scoli.
Scoala Britanica de Aromaterapie Explicata
Scoala Britanica de Aromaterapie pune accentul pe masaj cu uleiuri esentiale diluate in uleiuri purtatoare in concentratii de 2-5% si descurajeaza utilizarea de uleiuri esentiale pure (nediluate) pe piele sau administrarea lor pe cale orala.
Aromaterapia a venit in Marea Britanie, in 1950, cand Madam Marguerite Maury, care era de origine franceza, s-a mutat in Anglia.
Ea a fost o biochimista care a studiat uleiurile in Paris, si care a fost familiarizata cu aplicatiile medicale din aromaterapie.
Cu toate acestea, nefiind medic, a simtit ca ar trebui sa se concentreze mai mult asupra folosiri non-medicale, si a stabilit un model de diluare a uleiurilor pentru aplicatii in masaj si infrumusetare.
Mai tarziu, altii din Marea Britanie, cum ar fi Robert Tisserand, care a fost asociat cu masajul si industria parfumurilor, au devenit sustinatorii ai modelului Maury.
In acest fel au ajuns britanicii sa accentueze aroma mai mult decat terapia, deoarece principalul sustinator timpuriu, Madam Maury, nu a fost nici terapeut, nici medic.
Britanicii se bazeaza pe cercetari stiintifice facute pe animale, folosind uleiuri care sunt de multe ori parfumuri sau de grad alimentar si care de obicei contin, doar anumiti compusi izolati din uleiuri esentiale, si nu intregul ulei.
Acest lucru a condus la o serie de aplicatii invalide de date stiintifice pentru utilizarea umana a uleiurilor.
Scoala Britanica subliniaza faptul ca aromaterapia poate fi nesigura si prezinta multe atentionari si contraindicatii pentru uleiurile ingerate sau luate oral.
Britanicii interzic in mod categoric utilizarea multor uleiuri esentiale. Aceste avertismente sunt probabil valabile atunci cand sunt aplicate uleiuri de grad non-terapeutic.
Scoala Britanica subliniaza faptul ca, deoarece uleiurile esentiale au riscuri, aromaterapia este cel mai bine practicata de specialistii instruiti si certificati, unii merg chiar atat de departe incat promoveaza licentierea si reglementarile guvernamentale.
Cei mai multi aromaterapeuti instruiti formal in SUA apartin Scolii Britanice de Aromaterapie, bazandu-se pe surse britanice sau surse influentate de aceasta filozofie.
Scoala Britanica nu tolereaza anumite practici americane benefice, cum ar fi tehnica Raindrop, in care se aplica uleiuri esentiale pure (nediluate) la nivelul pielii.
Asociatia Nationala a Aromaterapeutilor Holistici (NAHA) si Consiliul de Inregistrare al Aromaterapiei (ARC) sunt doua institutii americane, care inclina spre scoala britanica si, cu putine exceptii, recunosc doar acele programe educationale care apartin filozofiei britanice.
scoala franceza de aromaterapie (René Maurice Gattefossé)
Scoala Franceza de Aromaterapie pe Intelesul Tuturor
Scoala Franceza de aromaterapie pune accentul pe aplicarea orala si nediluata a uleiurilor esentiale, dar recomanda, de asemenea, folosirea uleiurilor prin inhalare, masaj in baze purtatoare, precum si prin aplicatii rectale si vaginale.
Aromaterapia moderna a inceput in Franta, in timpul anilor 1920 si a fost dezvoltata de catre medici al caror interes a fost vindecarea bolilor si mentinerea sanatatii – inclusiv relaxare, masaj, si aspectele emotionale ale sanatatii.
Printre acei pionieri medicali timpurii a fost Jean Valneet, M. D., care a fost un contemporan al lui Madam Maury si care a scris prima carte moderna (in limba franceza), privind practica aromaterapiei ca o arta de vindecare.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Dr. Valnet a gasit uleiurile esentiale pentru a trata ranitii, ca fiind de nepretuit si… si-a dedicat viata promovarii aromaterapiei printre colegii sai medici.
Acesta a fost modul prin care francezii au ajuns sa accentueze terapia mai mult decat aroma, deoarece un partizan timpuriu de top, Jean Valnet, M. D., a fost terapeut si medic.
Francezii se bazeaza pe cercetarea stiintifica, efectuata pe oameni folosind uleiuri intregi de calitate terapeutica si, intr-o mare masura, pe experienta empirica si anecdotica a practicilor lor.
Cartea doctorului Valnet a fost tradusa si publicata in limba engleza in 1980, cu ajutorul lui Robert Tisserand, care a fost editor.
Scoala Franceza de Aromaterpie subliniaza faptul ca aromaterapia este sigura si poate fi pusa in practica, cu bun simt, de catre oricine, daca este instruit in artele vindecarii sau nu.
Jean Valnet, M. D., care a pionierat si promovat aromaterapia in Franta, pe la mijlocul secolului XX, a sustinut cu fermitate ca practicarea aromaterapiei de catre oricine (cu minimul de formare) este sigura si eficienta.
In opinia Dr. Valnet, aplicarea uleiurilor esentiale nu este o practica care trebuie sa fie restrictionata doar pentru utilizarea exclusiva a cadrelor profesionale.
In modul sau de gandire, acordarea licientelor guvernamentale pentru practicarea aromaterapiei ar fi complet inadecvata.
Acest lucru a condus la sute de mii de oameni obisnuiti, relativ neinstruiti care folosesc uleiuri pe ei insisi, prieteni si rude din Statele Unite, Canada si Europa, precum si din Orientul Mijlociu, Asia si Australia.
Lucrul acesta a condus, de asemenea, la un protocol popular care aplica uleiuri esentiale numit Tehnica Raindrop – in care se aplica o varietate de uleiuri esentiale, nediluate pe spate si picioare, imbinate cu diverse tehnici de masaj, care se adreseaza nevoilor terapeutice ale corpului, atat in interior cat si in afara.
Aceasta metoda de mare succes poate fi invatata de catre oricine si a fost efectuata pe sute de mii de persoane, cu nenumarate beneficii si cu nici una dintre vatamarile de care britanicii par sa se teama.
Citeste un articol despre Istoria Aromaterapiei!
Diferentele de opinie
Exista o anumita rivalitate intre scolile britanice si franceze de aromaterapie din America de Nord, care rezulta in confruntari, de obicei, initiate de aromaterapeutii practicanti ai scolii britanice fata de cei ali școlii franceze.
Intre timp cei care aplica uleiuri esentiale dupa modelul francez doresc doar sa fie lasati in pace, sa se bucure de beneficiile modul lor de aplicare a uleiurilor aromatice.
Noi, cei care folosim uleiuri pure, pe cale orala, si utilizam tehnica Raindrop, urmam de fapt metoda Scolii Franceze de Aromaterapie.
Lasă un răspuns